Amistad

O sa plec, sa pot sa ma intorc
De unde am pornit, in acelasi loc.
N-am sa uit de unde vin
Stiu ca pietrele ramin

7 ani, imi amintesc cum au trecut
Acuma vreau sa se opreasca
Lumea nu-i cum am crezut
Cand eram copilul ce vroia sa creasca.

7 ani au trecut pe-alaturi
Fara sa-ntelegi
I-as intoarce inapoi
Chiar de-as incalca si legi

Legi umane sau ceresti
Pentru o prietenie sfanta
Fara care-acum as fi
Pasare, cu o aripa frinta.

Sangele se face apa
Sau apa se face sange?!
Daca ai iesi din groapa
Cand prietenul iti plinge...      

Rezolutie

Trist afara, trist in suflet
Un zbucium in inima, un tunet
Un gand urmat de-o amintire
Un fulger provoac-o despartire

Peste ani o sa-ti amintesti
O poza prafuit-ai sa gasesti
Poate lacrima, sau poate zimbet
Sau ambele apar concomitent

Vei incerca sa reproduci in minte
Zile, clipe sau cuvinte
Si-atunci fara sa vrei te-ntrebi
De-ai procedat corect, apasata de nervi.

Un mic copil o sa intrebe
Cinei in poza asta veche
O sa-l privesti, si o sa-l stringi la piept
Si iara-si zimbet, iara-si lacrima concomitent

Vei ezita sa ii raspunzi
Vei ezita...
Involuntar o sa-i ascunzi
Ca te-ai grabit candva.

Amortire

  La nici doua luni de cand am capatat statut de student la FJSC (Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii), iata ca la una din primele ore ale diminetii ni se anunta ca avem oaspeti cu ocazia Zilelor dreptului de a sti, o oarecare doamna din Letonia si un oarecare Codru Vrabie din Romania, (inchipuindu-mi ca ar fi trecut de 50 in momentul cand ni-au zis ca e maestru in comunicare), si iata-ne si oaspetii ca intra in sala arhiplina. Ni s-au prezentat oaspetii despre doamna din Letonia nu tin minte aproape nimic, doar ca facea parte dintr-un program in care era inclusa si RM(poate pentru ca eram preocupat de Codru Vrabie) eram atent la el din momentu cand a intrat in sala de clasa, intimplator i-am vazut fata mirata cand a intrat si nu l-am mai slabit din ochi pentru ca nu-mi era clar de se miara-se atit de mult. Acest Codru Vrabie nu era nici pe departe cum imi imaginasem, era cam la 33 de ani, tuns scurt, barba nerasa, (involuntar m-a trimis cu gandu la Bitza cu care de departe ar parea ca au ceva comun). In momentu cand a inceput sa vorbeasca si a zis ca avenit sa se intilneasca cu cei care vor ridica Moldova la un alt nivel, si ca el vrea sa ne ajute, m-am gandit ca o sa tina un discurs de cel putin o ora, si iata ca el ne pune in situatia (noi fiind jurnalisti) trebuie sa-i luam un interviu in care sa scrim despre el si zice: "puneti-mi intrebari!". Aproximativ 90 de studenti au ramas cu gurile cascate, s-a lasat liniste apoi a urmat un val de ras prin toata sala, Codru (ca ne-a rugat sa-l tutuim) iar sa mirat,cred ca s-a gandit: "ce-o mai fi si asta", am mai zis el ceva acolo si sa-u pus totusi cateva intrebari, cam deocheate ce-i drept dar era un inceput.
Cand a reusit sa creeze o situatie de contradictie in sala l-am vazut satisfacut, deci scopul lui era sa ne ajute sa scoatem tara din impas sau sa ne trezeasca pe noi ca tara om scoate-o singuri (ca are el probleme si fara noi). Pin la urma n-am mai aflat arpoape nimic despre el, poate e spre bine caci cel putin pe mine m-a intrigat sa aflu mai multe depsre el. Si uimirea aia de la inceput venea de la faptul ca in sala in care ne aflam noi, el nu ar pune mai mult de 20-25 de persoane, adica de 4 ori mai putin de cat eram noi...
PS: Sper ca undeva o sa-l mai intilnesc, si pe o perioda de timp mai indelungata caci 40 de minute cu el trec ca 40 de litri in Amazon...

Incapatinare vs Sentimentalism

Mindrie...nu stiu. Incapatinare...poate. Dar cu siguranta daca am hotarit nu mai dau inapoi.
Unii ar clasifica asta ca calitate, altii ca defect. Cat ma priveste asta face parte din mine ani dea rindu'. Nu ca as fi eu persoana care nu cedeaza, dar m-am catalogat singur ca fiind parte dintre persoanele ce nu s-ar baga sub pielea altora niciodata. Hmm. Suna de parca as zice "nu-s parazit". Da' poa' sa sune oricum ca nu ma afecteaza, mi-am pus un scop sper sa-l realizez. In drum as fi vrut sa am 2 pesoane alaturi, una din ele poate chiar linga mine, UNEORI CIRCUMSTANTELE IS MAI PRESUS DE NOI, si s-a intimplat asa ca dupa aparente o sa fie doar una... nu e nimic de mirare, a fost intodeauna.Cat despre cealalta... sa zic ca numi pasa nu pot, sa zic ca n-as vrea s-o mai vad e prea devreme. Si daca oi fi eu "Oglinda care Minte" asta e... cit de ciudat n-ar parea nu sint atit de multe ce m-ar tine aici, poate un deal, poate o vie, poate un riulet unde am crescut, poate un dor ma va chema inapoi da' pin la urma asta e doar parte sentimentala, si partea sentimentala conteaza cel mai putin cind vine vorba de realitate. La final nu o sa ai nici dorinta, nici posibilitatea de a asculta melodia de pe fundal in filmele de la Hollewood. Asta doar daca nu deruleaza o piesa pe youtube cind iti deschizi sufletu si ca raspuns primesti un soi de paradox "nu pot sa fiu cu tine ca nu vreau sa ajungem sa ne certam si sa ne urim"... PLM

Greul din tine

Te roade, te sfasie, te arde... tot ce iti doresti este putina liniste si putina fericire... putina fericire dupa o gramada de timp in care bulversarea nu te-a slabit nici o secunda. Acum esti la un pas de a te reintoarte la trecut, oferi trecutului o sansa sau inca te gandeti daca sa o oferi... sau i-ai rezervat o sansa de la inceput, in fine acest gand este din ce in ce mai insuportabil... Cand trecutul se intoarce nu mai exista loc pentru viitor, si la fiecare cearta, care inevitabil o sa apara caci nu-i loc pentru prezent atunci cand e vorba de trecut,  o sa apara si acele remuscari ca ai intors capu, ai privit in urma si nu te-ai transformat in stana de piartra, sa nu mai poti ierta, sa nu ai acea sensibilitatea care uneori iti pare ca te poseda peste masura, dar care totusi te face atit de speciala...
   Daca greul de acum nu se dubleaza odata cu sansa aceasta...esti pe calea cea corecta...

Unicul gand

Si daca totul trece
Mai am un singur gand
Ma rog la Dumnezeu
Ajuta-ma sa nu ma schimb
Si daca ne vom desparti
Mai am o singura dorinta
Sa nu ma schimb
Cat voi avea putinta
Sa raminem aceeasi peste ani
Sa fim din nou alaturi
Sa fim aceeasi 2 golani
Din nou ca si la scoala
Sa bem o bere
Sa impartim o portocala
Sa treaca orele pe rind
Pe rand si stelele s-aprind
Sa prindem zorii tot la drum
Sa fim mereu ca si acum...

Ochi

Ochii nu mint
Ochii spun totul despre tot
Ochii presimt
Ochii raspindesc strigate cat pot

In ochi se oglindeste sufletu'
In ochi se distinge existenta
In ochi se distinge aparentu'
In ochi se oglindeste rezistenta

Ochilor nu te-mpotrivesti
Ochilor le este dat sa priveasca
Ochilor nu spui povesti
Ochilor li-i dat sa iscodeasca

Ochii nu-i poti minti
Ochii oglindesc tipul sinelui
Ochii ochii nu-i poti desparti
Ochii definesc chipul intregului.

20 de strofe pentru 20 de ani

PAHARUL SE UMPLE

                                                           

Sînt încă dac,
Şi prea puţin roman
Nu pot sa mă prefac,
Doar sînt basarabean.

Pe Nistru s-a luptat intens
Petru politică, doar un interes.
Mulţi tineri la 20 de ani sau dus
Un vechi imperiu a apus.

În martie comemorăm vărsări de sînge
Basarabia feciorii şi-i plînge,
E datoria mea sa scriu
Momentu' sa rămînă viu.

După 20 de ani de la proclamare
O ţară nu s-a ridicat încă în picioare
Avem politicieni ce speculeaza pe eliberare
Dar şi-au vîndut sufletul pe alea 30 de parale

În lipsa de-a avea ce pierde
Politicianul e ultimul care l-ai crede.
La nivel înalt avem corupţie
La nivel social trezeşte repulsie

Unde li-i conceptu' de democraţie
Într-o ţară plină de hoţie?
Unde sînt principiile, valorile
Cînd furi sa îţi plăteşti facturile?

Avem o ţară-n care
Milioane pleacă peste hotare
Se intorc odată la 6 ani
Şi nu se limitează totul doar la bani.

Noi vrem respect !
Neam saturat de acelaşi aspect
Am identificat problema
Trebuie evitată dilema.

După orice cădere, dezamăgire ori iluzie
Primordial: îţi faci o concluzie
Sosi-ta timpu' de-a ne deşteapta
Separarea cat va mai continua?

Unirea dintre fraţi
A demonstrat si Burebista
În lupta ne face apţi,
Puternici sa ne-alegem pista.

Şi totuşi ne merităm soarta
Trăim cum vor alţii, nu cum vrem noi
Lăsăm pe alţii sa ne păzească poarta
Şi plîngem cînd ne cuceresc fără război...

Şi dacă vrem sa fim aici stăpîni
De ce fugim de realitate?
Ne-ncredem în străini
Şi plîngem de chinurile adunate.

Ne ridicăm în ochii lumii vorbind despre trecut
Ne refugiem printre basme şi legende
Extindem teorii despre elogiul care l-am avut
Despre glorie şi măreţie, dar le-am pierdut...

Avem o şansa sa le recuperăm
Avem o şansa sa le pastrăm
Trebuie doar sa ne deşteptăm
Trebuie doar sa ne apărăm

De idei fără sens,
De binefacatori străini,
De lideri fără interes,
De "cunoscători" cretini.

Avem o singura istorie
BASARABIA _ PĂMÎNT ROMÂNESC.
Sa intre tuturor în memorie,
Şi falşilor experţi, ce aiuresc.

Generaţiile tinere ne sînt viitorul
Deci sa le creştem cu migală,
Ele ne vor reprezenta poporul,
Ele ne vor creşte ponderea socială.

Nu va mai fi nevoie de povesti
Nu vom inventa identităţi
Vom spune liber
Eu sunt din Basarabia, tu de unde eşti?

Ajung minciunile din electorală
Dati-ne dovada de responsabilitate
Renuntati la 12 feţe pentru fala
Un chip aveţi, purtati-l cu demnitate...


Privind la lumea în care trăim
Toţi cunoaştem durerea
Sa-i zicem pe nume, fugim.
În versuri mi-am expus părerea

Final de drum...

Totul este relativ
Păreri proprii pe un ton acuzativ
Despre un final de drum
Păreri proprii, antum.

Cîteva versuri la-întîmplare
Despre individul care:
După o viaţa trăită în desfranare
Peste ani caută alinare.
Cat are forţă de muncă
Tot ce zice suna a poruncă
După ce toti l-au părăsit
Se întreabă acum, cu ce-a greşit

Totul se schimba timpul trece
Numai alcool si mîncare rece
Trece tot pe neobservate
Tot mai des bea si doarme pe nemancate
Copii il privesc ciudat
Din puternicul tiran, a ajuns un retardat

Dintre sticle goale, degradand
Face-un pas, un trup tremurand
Vede o poza veche-n care fiu-su zambeste
2 lacrimi seci, aluneca orbeşte
Pe obrazul plin de riduri,
S-au surpat ultimele ziduri
Un replay la viaţa-ntreagă in 2 secunde
Nici un neuron nu mai răspunde
Inima a cedat pe neaşteptate
Cine ştie ce urmează după moarte?

Un trup mizerabil aşteptînd
Sa fie gasit putrezind
Un loc intr-un colţ de cimitir
Închei curînd, pun capăt clipelor de delir

Prin vene mă furnică îndelung
Sper: la finis cu capul sus sa ajung
Intr-o poza veche sa zimbeasca o familie
Sa tina minte ziua a doua din aprilie...

Viata de-a taraita

   Dimineata: ceai/cafea (uneori si fara), serviciu/scoală/univer (care si cum), seara: oboseala, masa consistentă, tv/pc... nimic nou: plictiseală, pesimism, acelaşi scenariu de ani de zile.
   Ca sa-ti treacă timpu' mai deschizi un joc video aduni o suma de puncte (mai nou bani) te bucuri de reuşita pe care ai avut-o, ora 2 priveşti la ceas te gandesti ca dimineaţă va fi totul în reluare...
   Puii mei, da-o dracu de "viaţa de-a taraita", i-a un concediu si pleaca in puii mei la mare ca e vacanta de-acum...

Fii Tu

Daca vrei sa spui mult despre putin
Invata tot despre nimic
Daca vrei sa treci peste Destin
Invata sa te incadrezi in trafic
Fii tu!

Fii tu!
Nu uita de unde ai pronit
Sa nu-ti para rau de cine-ai devenit
Tine minte unde vrei s-ajungi
Sa nu fii singur, in pumni sa plingi
Sa ai in spate pe cei ce te iubesc
Nu cei ce-i iubesti dar te parasesc
In fiecare sa fie o baza
Fii sigur ca nu te-abandoneaza
Sa ai in spate o familie unita
Poate straini ca singe dar fara intentia perfida
Fara dorinta sa te-ngroape
Cat mai adanc. cat mai departe

Fii tu!
Nu spune nicodata ce gandesti
Cat timp doresti sa mai traiesti
Cat ai o idee pentru care lupti
Pentru care mergi pe pereti
Ineci rivali, iti faci adepti
Sa te urmeze fara intrebari
Fie pe-un drum, fie pe 7 carari

Fii tu!
Invatsa sa teincadrezi in trafic
Daca vrei sa treci peste Destin
Invata tot despre nimic
Daca vrei sa spui mult despre putin.

Meditatie

Inca putin
Putin de tot...
Incerc sa ma retin
Nu stiu cat pot.

Cad sau trec,
Raman sau plec...
Sau poate nu
Sau poate da.

Cine stie...
Ce-o sa fie...
Si daca plec
Cand ma-ntorc?

Las in urma persoane cunoscute...
Cine te aude?
Cine vrea sa te-asculte?

La pragul unei despartiri

La pragul unei despartiri
Cateva ganduri, cateva amintiri
Cateva lacrimi subtiri...

As vrea sa ma opresc aici
Sa stau printre amici
Caci cine stie ce va urma,
Cine stie cat va dura
Comunicarea dupa sfarsit
Dupa plecarea pe drumul definit?





Cate intilniri vom mai avea?
De cate ori ne vom vedea?
Cati isi vor mai aminti
Cele 9 luni _ zi de zi?...

ireversibilitate

irevesibilitate

Peste timp vom fi doar o amintire
o poza supusa la prafuire
nu asta este cel mai grav
dar cantitatea de praf

o urma lasata de 2 degete
ale genratiei care ne succede
ale unui copilas cu okii indiscreti
va fi putin absent, va privi din nou, cu okii atenti

va sterge praful care a ramas
dar brusc... va fi sustras
poza veche se va prafui...
a doua oara cand isi va aminti?

Autodescriere

2 a patra '92
A mai inceput un razboi
Lupta pentru existenta
Razboiul meu in esenta

Singur imi conduc pluta
Singur imi duc lupta
Singur imi creez dreptatea
Singur imi aleg partea
Singur imi creez karma
Singur imi aleg arma

Am un scop
Si-l urmez cat pot
Circumstantele se schimba
M-adaptez la situatia activa

Ma bazez doar pe mine
De la-ncrederi mari ma pot abtine
Nu-i acesta ultimul vers
Par calm? Pot fi pervers

Pastrez ultimul glont pentru mine
Daca zici ceva te ingrop in rime
Esti linga mine pentru ca-ti permit
Calci alaturi _ trec peste, nu ezit

Nu vrei sa fii abandonat?
Nu-ncerca sa-mi intri-n suflet incaltat

Binele e verde

Canabis, Hash sau Verde
Spune-i cum vrei, in fum te pierde
Incet renunti la gravitatie
O simti: e levitatie

Azi verdele e mai verde
Ca verdele de ieri
Din fum nimic nu se mai vede
Mai tragi un joint: apar si devieri

Incepi sa cunosti 420
Delirezi cu buzele reci
Tragi un fum _ o alta lume
Inca un fum _ alta dimensiune

Azi verdele e mai verde
Ca verdele de ieri
Din fum nimic nu se mai vede
Mai tragi un joint: apar si devieri

Imaginatia te supune
Incepi sa uiti de lume
Nimic nu este rau, totu' este bine
Atunci cand am, verdele la mine

Sfarsit

Te cheama, te striga, te vrea
Gandu-ti mangaie durerea
Nu mai poti schimba nimic
Te simti ca un pitic

Vrei sa fugi, sa scapi
Ai fi in stare pamantul sa-l crapi
Pentru altceva te-ai pregatit
Altceva ti-i sortit
Nimeni nu-si alege soarta
In puctul B te asteapta moartea

Omul este-o animala trista
Constientizeaza:
La moarte duce orice pista
Se concentreaza:
Vrea sa fuga
Incearca sa se-ascunda
Stie ca nu are rost
Psihopompul nu doarme la post

Note, note si iar note...

  E sfarsit de an... In curind se incepe febra notelor. Niciodata nu am "inghitit" aceste note, ca sa zic asa, niciodata nu le-am acordat prea multa atentie. Parerea mea ca sistemul de notare a cam inbatranit, si-a trait traiul, ca sa ma exprim printr-un pleonasm.
  Prea multe reforme, prea multe reforme inutile... Societatea devine bolnavicioasa, in loc de capacitati in scoala se cultiva mai mult indiferenta. Avem nevoie urgenta de eliminarea acestui sistem de invatamant inca defect. Si daca se gaseste si de data asta "cineva" care sa ma contrazica spunandu-mi ca nu-i defect acest sistem si in scoala "invatam a invata" il contrazic din nou, mai ferm ca prima data: "nu  invatam a invata, invatam sa aplicam ceea ce invatam"...

"Acel ceva" / in versuri

Ce faci cand vrei ceva
Intens iti creste dorinta
Nu esti sigur ca n-o sa pierzi
Nu esti sigur ca n-o sa cazi
 

Dorinta creste abundent
Te controlezi tot mai putin, devii dement
Crezi c-"acel ceva" te vrea
Demult apartine altcuiva
 

Destinu-ti tine partea
Dar ai pierdut sansa
Daca-ncerci sa schmibi decoru'
Acel ceva-si poate lua zboru'

Ce-ai intreprinde
Daca de tine ar depinde?...

Ai grija

Doresti sa te afirmi
Sa te ridici dintre infirmi
Sa pleci, s-ajungi departe
Sa privesti de pe piedestale-nalte
Ai dat start spre punctul major
Pleci de la nivelu' inferior.

Ai grija unde mergi 

Ai grija unde pleci
Ai grija cine-ti sta la spate
Ai grija cui spui frate.

In lupta dobandesti respect
Castiga faima, pastreaza acelasi aspect
Invata sa ramai la fel, sa nu te pierzi
Sa nu te schimbi, dar sa te-actualizezi
Nu uita de unde ai pornit
Schimba scopul, pastreaza acel zambet.

Ai grija-n cine te increzi
Ai grija pe cine mizezi
Ai grija cine-ti sta aproape
Ai grija cine-ti spune frate.

Asu'-l tii ascuns in maneca
Miscarile din timp se judeca
Dupa reguli jocul e usor
Esti unicul ce-ti vine-n ajutor.

Ai grija unde te bagi
Ai grija unde calci
Ai grija cui faci parte
Ai grija cui spui frate.

Lupta subconstienta

In lupta cu tine insuti
Ramai dezarmata, singura, descult

Amintiri persista, ganduri latente
Fapte negandite, trecute-ori existente
Nimic nu te mai misca
Pareri de rau, uneori te pisca
 

Iubirea o tii ascunsa
Dragostea in inima tii patrunsa
Vrei s-o-mparti, sa radiezi
Te temi sa nu gresesti _ sa pierzi
 

Tie frica sa te-ncrezi in lume
In suflet totu-i dinamic. Dune.
 Dorinta soaptelor persista
Vrei s-o ascunzi, dar stii: exista.

Otel

Otelul suporta presiunea
Carei presiunea cand te apasa lumea
Cine-i in stare sa suporte
Presiunea din aval, singur in amonte?

Otelul suporta presiunea
Cat poti suporta pina-ti atingi culmea?
Se mareste presiunea-schimbi nivelul
Presiunea o suporta doar otelul

Acelasi otel _ alta presiune
Alt nivel _ aceeasi pasiune

Despartire

Printre litere si texte
Caut o multime de pretexte
Stau, vreau sa ma opresc
Caut aceleasi pretexte_le gasesc


Factori ce ma-mping in viitor
Aceeasi factori ma stopeaza
In mintea agitatie ca-n reactor
12 ani. Amintiri vibreaza.

Un pas, un singur pas
Sfirsit de drum, abundenta de extaz
O despartire in curand urmeaza
Dorinta de reintoarcere o viata apoi dureaza


Succese - cunostinte, insuccese - nervi
Ma revad acum in fiecare din elevi
Celor ce raman, sa nu-ndrazneasca
De rau scoala sa ne-o vorbeasca
Sa nu-ndrazniti! Scoala nu este rea
Aici s-a scurs copilaria mea
A mea, a altor generatii, cu aceleasi emotii
In fiecare an se depsart alte promotii.

Fiecare-si va lua zborul
Fiecare-si va alege stolul
Peste ani, in februarie ne vom reintilni
De primul 1 septembrie ne vom reaminti.

Tendinta spre egoism

Peste tot se mediatizeaza dragostea
Din filme iti vrei partea
Te visezi ca in telenovele
Ti-ai vinde sufletu' sa traiesti in ele
Te-amagesti ca va iubiti
Dar va treziti ambii dezamagiti
Lacrimile-ti curg instantaneu si indelung
Ai vrea sa zbori, aripile-s de plumb
Focul deceptiei te-a dogorit
Alegi modellul tragic, te-ai definit
Ai nevoie de mina sacra
Sa te ridice, sa-ti alunge starea acra
Deosebirea dintre noi e egoismul
Perechea vrei sa te-nteleaga. Sa determinat cataclismul
Caut caut caut-alerg
Caut pe cea care sa pot s-o inteleg...

Aspect ascuns

Mai nou se numeste democratie
O societate bazata inca pe sclavie
Trafic de arme, droguri si persoane
In minte-apar numai milioane

Cum se face oare
Pe nimeni nu mai doare
Un nivel fara onoare
Lumea se lipseste de valoare
Unii mor in picioare
Altii traiesc in genunchi
Nuielele din manunchi
Nu constituie acelasi trunchi.

Se inghit unii pe altii
Alte persoane, aceleasi dominatii
Scopul scuza mijloacele
Se duc razboaie ascunse intre natii
Genocid sau crime-n masa
Involuntar purtam lupta de clasa...

Gnosticism

Incercati sa nu mai rataciti an Haos
Vreti sa-l descifrati pe Nostradamus
Incercati sa v-aflati viitorul
Vreti sa va supuneti Creatorul

Crestini vreti sa fiti reputati
In loc de toleranta doar blamati
Blamati cu totii Islamu'
Fara sa cititi si Bibilia, si Coranu'.

"Fa ceea ce-ti spun, nu ceea ce fac eu"
Auzi zilnic de la slujitorii Domnului Zeu
Propovaduiesc o vesnicie plina de placere
Dupa o cale plina de durere.
Stiu ei oare cat dureaz-o vesnicie
Ce este viata, cum trebuie sa fie?

Sunteti salvarea pentru  lumea dezolanta
Va serviti de psihologie, o situatie aberanta
Nu exista fapte bune, exista interese
Spre varful piramidei urca misterios, persoane "alese"

Crestinism, Islam, Iudaism sau Budism
O gama de religii limitate la gnosticism
In mod constient se raspindeste dogma falsa
Ferice de cel ce crede si nu cerceteaza...

Zilnic auzim ca dezbinarea e pacatu'
Dar v-ati separata in cateva curente dupa 1054
Pentru toti e importata ideea de fraternitate
Ne impuneti ideea de egalitate
Ne oferiti o pseudolibertate
Urmarind cum lupta frate cu frate..

Politica la noi

O alta guvernare - aceleasi conditii
Voi cita acum din Parazitii
"Mi se rupe inima cand vad oameni amarati
Si pula cand politicieni corupti omorati"

Speculati pe trai mai bun, un trai decent
Credetsi ca poporu e dement...
Vizitati aziluri si spitale
Numai in campaniile electorale
Strigati: Votul tau conteaza!
Determinati cine inca 4 ani ne pradeaza
V-ati asigurat imunitate judiciara
V-ati gandit din timp la carcera

Nu avem nimic - riscam sa pierdem tot
Cine-i mai crede sa iasa la vot...

Despre...

De fiecare data am o replica de spus
Acum fara cuvinte am ramas rapus.
Departe de-aceste lumi terestre, departe dintre astre

Te priveste cum scrii despre...
Despre ganduri scurte, dar profunde

Despre aspectul unei realitati mai crude

Despre asprimea din realitate
Despre parinte,despre singuratate
Despre ganduri scurte, dar profunde
Despre probleme aparute
Despre sentimentul definit
Despre, despre... "Despre" la infinit...
Taria de care dai dovada,
Crede-ma! Ar fi mandru sa te vada!

             Dedicatie pentru Giminy

Unde gasesti fericirea?

 Intuneric... Mii de stele pe cer... Un foc de tabara, undeva intre apele unui lac si o margine de padure... O melodie rasuna... O briza calda, de vara...Un oracait de broasca se pierde printre acordurile de chitara...   Mirosul de lemn verde aglutinat cu aburii de deasupra apei, ofera peisajului ipostaza tipica «de poveste»... Oare de ce mai este nevoie pentru 2-3 perechi de tineri care doresc sa se simta fericiti?

Renuntam la realitate?

Am trait in perioada
Cand ne jucam pe-afara cu gramada,
Cand statea-i in casa doar pe timp urit,
Cand nu stiai sa fii amarit.

Santem generatia care a schimbat
Timpul, lumea de afara pentru chat,
Pentru tot felu' de chestii virtuale
In detrimentul celor naturale

S-au raspindit ca boli venerice
Creandu-se dependeta de PC.
Am intors directia, mergem spre regres?
Incep sa ma-ndoiesc de homo sapiens.

Inca putin...

  Si iata ca mai este putin... Febra de la sfirsit de an incepe se fie simtia tot mai abundent. Directia isi incepe a incorda neuronii... Deci fara 5 minute absolventi... Ultimile clipe trec neobservate, ultimile clipe...
Inca n-am finisat ciclul scolar si totusi, involuntar, incerc sa-mi imaginez cum o sa arate intilnirile de peste ani cu cei care am petrecut un sir de ani impreuna, cu cei care i-am cunoscut nu demult dar m-au primit printre ei ca si cum m-au cunoscut din clasa I... Entuziasmul pentru urmatorul level devine tot mai puternic, insa gindul despartirii revine tot mai fregvent... Am trait cu totii intr-un cuib... Cu totii vom zbura, doar ca vom zbura cu totii in stoluri diferite...

"Acel Ceva"

 Ce faci cind vrei "ceva"? Vrei intens, dar nu esti sigur ca optinind nu te arzi... Dorinta te macina si creste zi de zi, te controlezi din ce in ce mai putin.
 In unle momente crezi ca "acel ceva" te vrea dar apartine altcuiva.
Poate ca  Destinu' insusi, ar dori sa-ti apartina "acel ceva", si ti-a oferit o sansa, ti-a oferit-o si ai lasat-o sa treaca, fara prea multa atentie, pe alaturi. Poate pentru ca la moment te amageai ca "merge totu' bine", in realitate bine n-a fost niciodata...
 Si iata-te cu sansa pierduta. Daca incerci sa schimbi decoru' nu stii ce iese, "acel ceva" este proprietatea altuia... Ce-ai face daca "acel ceva" inca poate fi altau?... 

Probleme gen secolu' XXI

M-am intors din nou in ritm
Cu o noua problema de granit...

Peste tot e cospiratie

Mass-media nu duce la educatie

Printre rinduri sumbre

Vezi in noua generatie numai umbre

Ca Parazitii instig la cultura

Poate cu timpu' se renuntsa la ura

La fiecare pas o observi in priviri

Cauti refugiu printre amintiri.

Cu totii limitati de internet
Degradarea ia amploare printre tineret...

Intr-o epoca de liberalism
Se tolereaza o ideologie de homosexualism
Cand n-o sa stii daca esti socru' mic sau mare
Oare atunci o sa m-acuzi de discriminare?
Oare atunci o sa ai aceeasi mandrie
Sau o sa regreti c-ai ales partea gresita intr-o batalie?
 

Continuati sa va deplasati cu acceleratie
Spre conceptia voastra de civilizatie...

In realitate preferam realitatea???

Cica nu stii ce inseamna iubire daca n-ai suferit niciodata din dragoste... 

  Oare e la moda ca adolescentii sa para atat de disperati? Sin cind zic sa para chiar par disperati. Cate 2-3 discutii pe site-urile de socializare, 2-3 discutii in chat, poate se mai vad de 2-3 ori prin webcam si iata ca tinereii nostri sau indrgostit. Apar statusuri pe mess, skype, facebook, odnoklassniki ca uite, doamne, pe ei ii frige inimioara ca se afla la distante mari si nu se pot stringe in brate (cand sint aproape trec pe alaturi nici nu se privesc). Si iata ca mai trec 2-3 zile si apar din nou statusuri doar ca de data asta nitel mai disperate, ca la/a tradat/o, ca i-a zis ca numai cu el/ea vorbeste, ca nu mai are pe nimeni si inca o lista foarte lunga, dar principalu i-a zis ca il/o iubeste. Care iubire mah? Si culmea astia tin mortis ca s-au iubit pana singuri incep sa creada. Cred intr-atit incat le trece timpu pe alatrui fara sa observe. Si iata ca deja disperatii nostri adolescenti au aproape 20 ani si ei inca se mai afla in cochilia aia de adolescenti cu pseudo disperarea aia in suflet, (dar depsre ce suflet e vorba ca astia isi inchipuie ca sufletu e fantoma aia din filmele de la Holywood care se intoarce cand este nemultumita). Oare e rezonabil sa schimbam 1001 de valori care le avem, pe o lume virtuala, pe o iluzie?
    In realitate preferam realitate sau ne place sa ne treaca viata pe alaturi???

Meditatie

Din nou cu gandu-n cautare
Meditand din nou la reincarnare,
Cuvantu-ti este arma
Cuvantu-ti procreeaza karma,
Cunoscand invataturile lui Budha
Oare a fost tradator Iuda?
Fara tradarea pe 30 de arginti
Crestinismul n-ar fi intunecat atatea minti;
Locuri Sfinte speculate
Dorindu-se cucerita inca o cetate,
Aparatorii noi, renumitii Templieri
Luptau amagiti, maretii Cavaleri,
In numele lui Dumenezeu au murit armate
Pentru teritorii, faima, aur se trimiteau cruciade...

Sociologie, psihologie, sau filozofie
Daca cauti un raspun il gasesti in biblie
Cartea limitata la arta de-a condce
Sustinuta pe idei ezoterice,

Cred c-ajunge, ne-am saturat de fatarnicie

In Evul Mediu as fi fost acuzat de erezie 

Ca Maestru' de Molay ars pe rug
Imi asum riscu' nu vreau sa fug...

Replica spontana

Pentru a nu parea abuz
Sau replica prea dura

Daca-ti pare ca te-acuz
Fac oprire prematura

Sint acuzat de lipsa de experienta
Cind tu te limitezi le NET sau televizor
Fara sa gindesti la existenta
La viata ta, a altora, la viitor

Nimic din ce spui tu nu ma opreste

Sa vad, s-aud, sa strig: GANDESTE!
Esti persoana care se da mare, experimentata si de valoare
Cand defapt nu stii cum si ce se cauta in dictionare

Progres, regres__ e evolutie
Nu exista zona unde ai tu contributie
1001 de valori umane
Care nu le cunosti nici in limite generale
 

La fel ca Bitza am vrut doar 2 strofe
Dar a aparut a5-a despre alte catastrofe
Acum repet ca no sa ma opresti
Invata pentru inceput, invata sa gandesti

Si iarasi dezamagit de scoala...

   Acelasi sistem defect. Aceeasi profesori obsedati de note... Toti, in scoala, sint catalogati dupa nota din registru. Si atunci cind elevul clasificat ca fiind de nota 5 reuseste in viata mai bine decat cel de 10,  se intreaba profu' de altadata «cum dreacu mah ca a fost la mine in clasa si nu lega nici doua vorbe ca lumea?!». Dar iata ca eminentu' de odinioara a ajuns sa lucreze 8-10 ore pe zi cu salariu minim... Saracu' ce «baiat bun» era... ERA in mortii masii ca odata iesit dupa poarta scolii s-a pomenit ca are un cap «doba» de teorie. Si ce face acel tinar cu teoria voastra cind toti cauta persoane experimentate?! I-si baga genunchiu in vinjoiu cui stie el si o ia iarasi de la zero,invatind practica poate in cu totu' alt domeniu decit cel studiat.
   Incep sa inteleg, mai mult decit mi sa parut ca pot, cuvintele unei persoane cu scaun la cap «ce folos ca-i desteapta in carte, daca in viata e bum-bum?» si intr-adevar ce folos? Caci revenind la acelasi sistem defect daca privesti mai atent parca intentionat educa generatii incompetente...      

22 de elevi

    22 de elevi plictisiti de ore...  22 de elevi care asteapta bacu (sau mai exact vacanta) ... 22 de elevi... 22 de elevi care si-au bagat piciorusele si le trece timpu printre foile scrise pe jumate. Si acum de ce nu mi-as baga si eu piciorusele daca dispozitia si somnolenta combinate au un efect mult mai placut decat marijuana???
   Sintem o generatie noua de care se pling profii ca «nu gindeste». Dar daca fac un efort sa gindesc nitel, majoritatea profilor au trecut de 45, si deci tendinta de a ne compara cu precedentii nu-i ea oare invidie nu-i dorinta de a fi din nou tinerei??? Poate...
    Insa 22 de liceeni dormiteaza in continuare...                                                                      

Cazut rapus de ginduri...

      Ramas tete-a-tete cu singuratatea... Vremea de-afara aiurea... Dispozitia la zero... plictiseala ia amploare... Incerc sa exprim prin cuvinte ceea ce nu-mi pot explica prin ginduri...Incerc sa plec de la o idee dar gindurile imi invadeaza mintea, fiecare mai agreabil decit precedentul, fiecare diferit de precedentu'... si totusi ma opresc la vechiu' proverb «Daca cazi de sapte ori, trebuie sa te ridici de opt.» De cite ori am incercat sa inteleg ce-ar insemna, citi au incercat sa inteleaga ce-ar insemna?! Poate ar avea alt sens, dar dupa mine a opta ridicare corespunde cu nirvana. A opta ridicare nu este  altceva decit o contopire cu sinele, o contopire armonioasa care are forta de a ridica deasupra tuturor pe cel ce-i capteaza si asimileaza energia.
     Subit termin de fumat ultimile idei triste... spontan dispozitia prinde contur... Ascult un beat semnat Bitza CTC, si-mi las tristetile sa se reverifice...

Tentativa de evadare in necunoscut

   Privesc prin geam… ma gindesc la... la ce ma gindesc singur nu stiu... gindurile imi invadeaza mintea, ginduri diverse, fiecare diferit de precedentu', vreau sa inceteze, si totusi nu sint in stare sa ma impotrivesc... O forta din interior tinde spre a se exterioriza... ma simt de parca mi-as fi piedica. Simt ca undeva sunt asteptat, incerc sa plec dar... sint blocat.

  Poate e din cauza ca mi-am pierdut scopul... Poate e din cauza ca nu stiu spre ce ma indrept... Poate e din cauza ca nu simt impulsul potrivit...Sau poate e din cauza ca ma aflu in cautare... Nu stiu din ce cauza e dar ma prabusesc in neant, si pare ca nimic nu ma poate opri...

   Obscurul ma striga, incerc sa evadez, sa-l ating, dar... Melodia din boxe ma trezeste mult prea brusc la realitate...

Incotro ne indreptam?!...

    Tot mai des apar in mass-media articole cu titlu «problemele tinerelor». Am citit recent un asemenea articol. Ziceau aia ca avem o serie de probleme precum comunicarea, problema aparuta in ultimii ani, dar din ce in ce mai grava. Am stat pe ginduri un pic, indeajuns incit sa inteleg ceea ce este stiut de toti. 

    Avem o categorie de tineri care comunica doar in chaturi, doar pe siteuri de socializare. La prima vedere e foarte bine, se leaga prietenii dintre persoane care in mod traditional nu s-ar fi intilnit, poate, niciodata. Dar privind putin mai adinc vedem, ca prieteni foarte buni  pe un site de socializare, (de multe ori din aceeasi localitate) nici nu se saluta cind se intilnesc. Apoi din nou online si prietenia continua in ritmul in care apogeul nostru va fi doar un OFFLINE general caci sfirsitul lumii va veni cind cararusa dintre noi se va transforma in paragina...

     

Cine-si alege prietenii???

Auzisem ca in viata trebuie sa-ti alegi prietenii cu grija. Dar cine isi alege prietenii??? Si daca cineva-i alege, dupa ce criterii???
     Lasindu-ma dus in eroare, am incercat de mai multe ori sa-mi aleg prietenii dar nu mi-a reusit, prieteniile s-au legat de la sine, si parerea mea ca asemenea prietenii is mult mai viabile. O prietenie se leaga atunci cind exista un punct de tangenta intre persoane, un puct care trebuie descoperit si nu ales caci altfel prietenia devine doar o iluzie, poate o iluzie placuta, dar totusi o iluzie, care se spulbera cind vintul isi schimba directia.
    Poate eu nu patrund in absoluta profunzime a afirmatiei, insa consider ca cu grija trebuie s-alegi persoanele carora sa le zici FRATE.
    Prietenii NU se aleg ca la supermarket...

Urme-n praf

...Iarna... Noapte... Fulgii sclipesc in bataia luminilor palide din oras. Mergem la brat pe o strada necunoscuta...
   Intram in sala de teatru, dupa putina asteptare incepe piesa cu un accent grav. Stam alaturi, imbratisarea strinsa in care ne aflam permite fiorilor sa migreze dintr-un corp intr-altul fara a intilni nici o bariera... ar fi continuat parca la infinit daca piesa nu ar fi sfirsit.
   Si iata-ne intr-un autobus cu tineri galagiosi, din nou intr-o imbratisare strinsa... Pe geam abia-abia se mai desluseste un contur vag. Intunericul ne separa de restu', iar linistea devine o cortina ce ne protejeaza de asediul zgomotului staruitor... Urmeaza un sarut... o mingiere si iarasi un sarut... Instantaneu sint cu prins de ginduri, pentru o clipa am trait drama personajului din piesa de mai devreme, sfirsitul tragic ma face sa ma trezesc brusc la realitate. O privesc... e multumita... as privi-o la nesfirsit...
    Am ajuns la oprirea noastra. Continuam sa mergem la brat prin multimea de fulgi, dar de data asta pe o strada bine cunoscuta... E incintata. Mi-a reusit...

    Poate pare banal, dar asemena momente, pline de satisfactie, devin urmele din nisipul vesnic al timpului…

Traeste - Plateste

    Zicea cineva ca daca calatoresti nu conteaza unde ajungi, esentialul se afla anume in calatorie si important e sa nu stai pe loc... Cineva raspundea ca insusi calatoria nu are rost daca nu cunosti punctul de sosire...

Am cintarit indelung aceste afirmatii... mai aproape ma simt de prima. O calatorie este o calatorie iar punctul final este si cel de start, iar daca nu te intorci de unde ai pornit calatoria devine doar o emigratie in urma careia totul ramine in urma...
  De altfel cu totii ne aflam intr-o calatorie, o calatorie continua si cu totii stim punctul final. Dar pin la urma nu asta conteaza, conteaza ca atunci cind vine finisul, privind in urma sa nu vezi atit lumina cit sa te simti implinit de cele realizate. Poate e prea devreme pentru mine sa vorbesc despre asta dar vad prea bine ca lumea si-a perdut orientarea, tot mai multe persoane sint prinse in neagra disperare a goanei dupa ( as fi vrut sa scriu FERICIRE in loc de...) bani. O gona drastica unde toti se sfisie intre ei calcind pe cadavre in drum spre... spre nimic... Mai nou «Singele se face apa/ Se lupta frate cu frate»
  Privind in jur si vazind atitea orfelinate arhipline cu copii oropsiti si uitati de toti, volens nolens te umpli de dezgust in fata acestor societati «civilizate» in care se merge cu pasi mari si increzuti spre nulitate.

   NU stiu care e scopul religiei si nici nu stiu daca-s ateist sau nu, dar mi se pare ca e din ce in ce mai evident ca oricare din religii (pina la metamorfoza in fanatism) este doar un pai in mijlocul lacului plin de vicii, este doar un argument pentru ca oamenii sa puna accentu' pe valori, este doar un imbold pentru a-i face mai buni... Poate fi si asa dar aceasta metoda pierde prompt din tritoriu.
    Este stiut ca daca vrei sa traiesti trebuie sa platesti, dar continuind in acelasi ritm  notiunea de «lumea a treia» se va transforma in «dimensiunea a patra» ...
   Lumina de la capatul tunelului inca e aprinsa...

Unde se afla deosebitu'...?

Nimic deosebit... o simpla lectie de romana. Profitam de neatentia profesorului si initiam o discutie, cu colega de banca, o persoana aparte intr-o lume ipocrita. Discutia este intrerupta... profesorul a rugato sa citeasca un fragment din «Samariteanca» si nu e vorba de articolul cela din Saptamina cu povesti de dragoste, e vorba de nuvela lui Druta... si deci citeste... Atunci cind ajungem in locul unde se povesteste despre copiii cu dezabilitati din scolile speciale, sensibilitatea ei, fata de persoanele mai nedreptatie de soarta decit ea, se face simtita. Incearca cu greu sa-si inabuse lacrimile, nu reuseste si le ingaduie sa curga libere... Sfirseste fragmentul se intoarce la mine si zimbeste inocent, printre genele umede o privire pura parca doreste sa glasuiasca «Dar sint nevinovati...»  

Acum incerc sa inteleg cum se face ca intr-o lume unde se vorbeste tot mai des despre valorile umane se intilnesc tot mai rar persoane care le detin. Nu prea imi reuseste dar totusi inca mai incerc...

In asemenea momente involuntar incep sa disting care personae creeaza latura perfida in societate si care cu adevarat au inima cristalina... «Am 3 degete pe care-mi numar prietenii in viata» dar pentru asemenea persoane se mai gaseste inca unu, cu siguranta...

Week-end de toamna (part IV)

...Si din nou la drum...  Rugam o babuta din Saharna sa ne precizeze directia spre Tipova, asa cum era de asteptat am fost indrumati corect. Iesim din sat pe un drum de tara anevoios spre o sosea neteda, dar nu ne acomodam bine la calmul drumului ca intram in noua localitate pe un drum doar pietruit, pe care se zgiltiau pina si gindurile. La finele drumului ne astepta un peisaj magnific. Traversam o cararusa ingusta care iti poarta gindul in departari adinci, si parca fara sa vrei iti imaginezi cum pe aceeasi poteca micuta se strecurau calugarii ducindu-si vedrele cu apa. La capatul micii trecatori sta de veghe o mica manastire rupestra ce isi asteapta pelerinii. Intram, ne inchinam, sintem miruiti,de catre un preot, apoi ne intoarcem pentru a vizita si cascadele renumite pe intreg teritoriul tarii.
    Plecam la «cascade» intru-cit am gresit diretia am ajuns doar la una din cele patru care exista in total la Tipova, profitam ca toti sint plecati sa viziteze celelalte cascade si nu ne putem refuza placerea de a ne inviora putin sub apa proaspata.  Apoi incepem a ne departa, cu forte noi, pornim alergind. Izovarasul cu apa finuta pe linga care trecem ne potoleste setea, apoi din nou la alergat, iar cind vuietul apelor cazatoare nu se mai aude incepe cintecul pasarelelor, niste pasarele micute ce traiesc printre tufele de paducei, acei paducei impunatori prin culoarea lor rosie atunci cind se mai zareste unde si unde cite o frunza oxidata de brumele toamnei. Dealul din calea nostra parca crestea fortindu-ne la un moment dat sa ne tragem sufletu, inca putin si iata-ne ca biruim acel costis impunator.
  Dorinta de a ramine este enorma dar e duminica dupa-amiaza si vacanta e pe sfirsite. Cu gindul la mica, dar plina de placeri, excursie ne indreptam spre casa.  Ajungem in oras si toata lumea este grabita, nimeni nu are timp sa priveasca in jur, toti sint ocupati, prea ocupati sa se mai relaxeze, prea obositi sa mai aiba timp si pentru ei... Noi continuam deplasarea si doar inima din cind in cind mai sopteste cite-un gind, incearca sa scoata la iveala «dorul de ceea ce n-am vazut, inca»...