Final de drum...

Totul este relativ
Păreri proprii pe un ton acuzativ
Despre un final de drum
Păreri proprii, antum.

Cîteva versuri la-întîmplare
Despre individul care:
După o viaţa trăită în desfranare
Peste ani caută alinare.
Cat are forţă de muncă
Tot ce zice suna a poruncă
După ce toti l-au părăsit
Se întreabă acum, cu ce-a greşit

Totul se schimba timpul trece
Numai alcool si mîncare rece
Trece tot pe neobservate
Tot mai des bea si doarme pe nemancate
Copii il privesc ciudat
Din puternicul tiran, a ajuns un retardat

Dintre sticle goale, degradand
Face-un pas, un trup tremurand
Vede o poza veche-n care fiu-su zambeste
2 lacrimi seci, aluneca orbeşte
Pe obrazul plin de riduri,
S-au surpat ultimele ziduri
Un replay la viaţa-ntreagă in 2 secunde
Nici un neuron nu mai răspunde
Inima a cedat pe neaşteptate
Cine ştie ce urmează după moarte?

Un trup mizerabil aşteptînd
Sa fie gasit putrezind
Un loc intr-un colţ de cimitir
Închei curînd, pun capăt clipelor de delir

Prin vene mă furnică îndelung
Sper: la finis cu capul sus sa ajung
Intr-o poza veche sa zimbeasca o familie
Sa tina minte ziua a doua din aprilie...