Nimic deosebit... o simpla lectie de romana. Profitam de neatentia profesorului si initiam o discutie, cu colega de banca, o persoana aparte intr-o lume ipocrita. Discutia este intrerupta... profesorul a rugato sa citeasca un fragment din «Samariteanca» si nu e vorba de articolul cela din Saptamina cu povesti de dragoste, e vorba de nuvela lui Druta... si deci citeste... Atunci cind ajungem in locul unde se povesteste despre copiii cu dezabilitati din scolile speciale, sensibilitatea ei, fata de persoanele mai nedreptatie de soarta decit ea, se face simtita. Incearca cu greu sa-si inabuse lacrimile, nu reuseste si le ingaduie sa curga libere... Sfirseste fragmentul se intoarce la mine si zimbeste inocent, printre genele umede o privire pura parca doreste sa glasuiasca «Dar sint nevinovati...»
Acum incerc sa inteleg cum se face ca intr-o lume unde se vorbeste tot mai des despre valorile umane se intilnesc tot mai rar persoane care le detin. Nu prea imi reuseste dar totusi inca mai incerc...
In asemenea momente involuntar incep sa disting care personae creeaza latura perfida in societate si care cu adevarat au inima cristalina... «Am 3 degete pe care-mi numar prietenii in viata» dar pentru asemenea persoane se mai gaseste inca unu, cu siguranta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu