Week-end de toamna (part IV)

...Si din nou la drum...  Rugam o babuta din Saharna sa ne precizeze directia spre Tipova, asa cum era de asteptat am fost indrumati corect. Iesim din sat pe un drum de tara anevoios spre o sosea neteda, dar nu ne acomodam bine la calmul drumului ca intram in noua localitate pe un drum doar pietruit, pe care se zgiltiau pina si gindurile. La finele drumului ne astepta un peisaj magnific. Traversam o cararusa ingusta care iti poarta gindul in departari adinci, si parca fara sa vrei iti imaginezi cum pe aceeasi poteca micuta se strecurau calugarii ducindu-si vedrele cu apa. La capatul micii trecatori sta de veghe o mica manastire rupestra ce isi asteapta pelerinii. Intram, ne inchinam, sintem miruiti,de catre un preot, apoi ne intoarcem pentru a vizita si cascadele renumite pe intreg teritoriul tarii.
    Plecam la «cascade» intru-cit am gresit diretia am ajuns doar la una din cele patru care exista in total la Tipova, profitam ca toti sint plecati sa viziteze celelalte cascade si nu ne putem refuza placerea de a ne inviora putin sub apa proaspata.  Apoi incepem a ne departa, cu forte noi, pornim alergind. Izovarasul cu apa finuta pe linga care trecem ne potoleste setea, apoi din nou la alergat, iar cind vuietul apelor cazatoare nu se mai aude incepe cintecul pasarelelor, niste pasarele micute ce traiesc printre tufele de paducei, acei paducei impunatori prin culoarea lor rosie atunci cind se mai zareste unde si unde cite o frunza oxidata de brumele toamnei. Dealul din calea nostra parca crestea fortindu-ne la un moment dat sa ne tragem sufletu, inca putin si iata-ne ca biruim acel costis impunator.
  Dorinta de a ramine este enorma dar e duminica dupa-amiaza si vacanta e pe sfirsite. Cu gindul la mica, dar plina de placeri, excursie ne indreptam spre casa.  Ajungem in oras si toata lumea este grabita, nimeni nu are timp sa priveasca in jur, toti sint ocupati, prea ocupati sa se mai relaxeze, prea obositi sa mai aiba timp si pentru ei... Noi continuam deplasarea si doar inima din cind in cind mai sopteste cite-un gind, incearca sa scoata la iveala «dorul de ceea ce n-am vazut, inca»...