In realitate preferam realitatea???

Cica nu stii ce inseamna iubire daca n-ai suferit niciodata din dragoste... 

  Oare e la moda ca adolescentii sa para atat de disperati? Sin cind zic sa para chiar par disperati. Cate 2-3 discutii pe site-urile de socializare, 2-3 discutii in chat, poate se mai vad de 2-3 ori prin webcam si iata ca tinereii nostri sau indrgostit. Apar statusuri pe mess, skype, facebook, odnoklassniki ca uite, doamne, pe ei ii frige inimioara ca se afla la distante mari si nu se pot stringe in brate (cand sint aproape trec pe alaturi nici nu se privesc). Si iata ca mai trec 2-3 zile si apar din nou statusuri doar ca de data asta nitel mai disperate, ca la/a tradat/o, ca i-a zis ca numai cu el/ea vorbeste, ca nu mai are pe nimeni si inca o lista foarte lunga, dar principalu i-a zis ca il/o iubeste. Care iubire mah? Si culmea astia tin mortis ca s-au iubit pana singuri incep sa creada. Cred intr-atit incat le trece timpu pe alatrui fara sa observe. Si iata ca deja disperatii nostri adolescenti au aproape 20 ani si ei inca se mai afla in cochilia aia de adolescenti cu pseudo disperarea aia in suflet, (dar depsre ce suflet e vorba ca astia isi inchipuie ca sufletu e fantoma aia din filmele de la Holywood care se intoarce cand este nemultumita). Oare e rezonabil sa schimbam 1001 de valori care le avem, pe o lume virtuala, pe o iluzie?
    In realitate preferam realitate sau ne place sa ne treaca viata pe alaturi???