24.10.2011

Rezolutie

Trist afara, trist in suflet
Un zbucium in inima, un tunet
Un gand urmat de-o amintire
Un fulger provoac-o despartire

Peste ani o sa-ti amintesti
O poza prafuit-ai sa gasesti
Poate lacrima, sau poate zimbet
Sau ambele apar concomitent

Vei incerca sa reproduci in minte
Zile, clipe sau cuvinte
Si-atunci fara sa vrei te-ntrebi
De-ai procedat corect, apasata de nervi.

Un mic copil o sa intrebe
Cinei in poza asta veche
O sa-l privesti, si o sa-l stringi la piept
Si iara-si zimbet, iara-si lacrima concomitent

Vei ezita sa ii raspunzi
Vei ezita...
Involuntar o sa-i ascunzi
Ca te-ai grabit candva.

Amortire

  La nici doua luni de cand am capatat statut de student la FJSC (Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii), iata ca la una din primele ore ale diminetii ni se anunta ca avem oaspeti cu ocazia Zilelor dreptului de a sti, o oarecare doamna din Letonia si un oarecare Codru Vrabie din Romania, (inchipuindu-mi ca ar fi trecut de 50 in momentul cand ni-au zis ca e maestru in comunicare), si iata-ne si oaspetii ca intra in sala arhiplina. Ni s-au prezentat oaspetii despre doamna din Letonia nu tin minte aproape nimic, doar ca facea parte dintr-un program in care era inclusa si RM(poate pentru ca eram preocupat de Codru Vrabie) eram atent la el din momentu cand a intrat in sala de clasa, intimplator i-am vazut fata mirata cand a intrat si nu l-am mai slabit din ochi pentru ca nu-mi era clar de se miara-se atit de mult. Acest Codru Vrabie nu era nici pe departe cum imi imaginasem, era cam la 33 de ani, tuns scurt, barba nerasa, (involuntar m-a trimis cu gandu la Bitza cu care de departe ar parea ca au ceva comun). In momentu cand a inceput sa vorbeasca si a zis ca avenit sa se intilneasca cu cei care vor ridica Moldova la un alt nivel, si ca el vrea sa ne ajute, m-am gandit ca o sa tina un discurs de cel putin o ora, si iata ca el ne pune in situatia (noi fiind jurnalisti) trebuie sa-i luam un interviu in care sa scrim despre el si zice: "puneti-mi intrebari!". Aproximativ 90 de studenti au ramas cu gurile cascate, s-a lasat liniste apoi a urmat un val de ras prin toata sala, Codru (ca ne-a rugat sa-l tutuim) iar sa mirat,cred ca s-a gandit: "ce-o mai fi si asta", am mai zis el ceva acolo si sa-u pus totusi cateva intrebari, cam deocheate ce-i drept dar era un inceput.
Cand a reusit sa creeze o situatie de contradictie in sala l-am vazut satisfacut, deci scopul lui era sa ne ajute sa scoatem tara din impas sau sa ne trezeasca pe noi ca tara om scoate-o singuri (ca are el probleme si fara noi). Pin la urma n-am mai aflat arpoape nimic despre el, poate e spre bine caci cel putin pe mine m-a intrigat sa aflu mai multe depsre el. Si uimirea aia de la inceput venea de la faptul ca in sala in care ne aflam noi, el nu ar pune mai mult de 20-25 de persoane, adica de 4 ori mai putin de cat eram noi...
PS: Sper ca undeva o sa-l mai intilnesc, si pe o perioda de timp mai indelungata caci 40 de minute cu el trec ca 40 de litri in Amazon...

15.10.2011

Incapatinare vs Sentimentalism

Mindrie...nu stiu. Incapatinare...poate. Dar cu siguranta daca am hotarit nu mai dau inapoi.
Unii ar clasifica asta ca calitate, altii ca defect. Cat ma priveste asta face parte din mine ani dea rindu'. Nu ca as fi eu persoana care nu cedeaza, dar m-am catalogat singur ca fiind parte dintre persoanele ce nu s-ar baga sub pielea altora niciodata. Hmm. Suna de parca as zice "nu-s parazit". Da' poa' sa sune oricum ca nu ma afecteaza, mi-am pus un scop sper sa-l realizez. In drum as fi vrut sa am 2 pesoane alaturi, una din ele poate chiar linga mine, UNEORI CIRCUMSTANTELE IS MAI PRESUS DE NOI, si s-a intimplat asa ca dupa aparente o sa fie doar una... nu e nimic de mirare, a fost intodeauna.Cat despre cealalta... sa zic ca numi pasa nu pot, sa zic ca n-as vrea s-o mai vad e prea devreme. Si daca oi fi eu "Oglinda care Minte" asta e... cit de ciudat n-ar parea nu sint atit de multe ce m-ar tine aici, poate un deal, poate o vie, poate un riulet unde am crescut, poate un dor ma va chema inapoi da' pin la urma asta e doar parte sentimentala, si partea sentimentala conteaza cel mai putin cind vine vorba de realitate. La final nu o sa ai nici dorinta, nici posibilitatea de a asculta melodia de pe fundal in filmele de la Hollewood. Asta doar daca nu deruleaza o piesa pe youtube cind iti deschizi sufletu si ca raspuns primesti un soi de paradox "nu pot sa fiu cu tine ca nu vreau sa ajungem sa ne certam si sa ne urim"... PLM